Ce este tripartiţia socială?
  
 blog   newsletter   suche   kontakt   impressum 
  

 

Ce este tripla structurare a organismului social?

Omul şi societatea au devenit din ce în ce mai complexe. Criza actuală ne arată că nu întotdeauna reuşim să ne ridicăm la nivelul realităţii. Să te implici în favoarea unei triple structurări a organismului social înseamnă să lucrezi în vederea unei societăţi care îl ia pe om ca întreg, cu toate contradicţiile sale aparente.

logoAici sunt cuprinse idealurile de libertate, egalitate şi fraternitate. Multe prea uşor ele intră în concurenţă. Însă dacă fiecare ideal îşi primeşte propriul său domeniu, în care să se poată desfăşura în mod deplin, rămâi mirat la ce îmbogăţire reciprocă se poate ajunge.

Cei mai mulţi văd în egalitate sau democraţie idealul vieţii juridice. Nu degeaba dictaturile cad una după cealaltă. Cine însă se gândeşte, în privinţa vieţii culturale, la libertate individuală şi, în legătură cu aceasta, nu numai la medii de comunicare libere, ci ia în considerare şi o educaţie liberă, se găseşte deja în minoritate. Iar cine năzuieşte în viaţa economică la fraternitate şi solidaritate, trebuie să facă abstracţie de realitatea din prezent şi să-şi îndrepte privirea spre potenţialul ascuns al globalizării.

Poate societatea noastră stă pur şi simplu în cap, astfel încât e necesar să fie reaşezată pe picioare. Cine ar dori să lucreze în această direcţie va găsi sugestii valoroase în abordarea triplei structurări a organismului social.

Fiecare om este o minoritate Libertate în viaţa culturală

Cultura trăieşte din creativitate, şi prin aceasta din libertatea individuală. Cine ridică aici grupul deasupra individului transformă şi pe una şi pe cealaltă în umbre ale esenţei lor. Cum capătă fiecare dintre noi şansa de a transcende graniţele culturale?

Există fireşte posibilitatea ca după terminarea şcolii să facem o călătorie de un an în afara ţării. Dar cum se explică faptul că nu am reuşit să facem din şcoala însăşi o călătorie în jurul lumii? Din cauza apropierii faţă de stat, şcolile noastre au tendinţa de a face dintr-o multicultură o monocultură. Făcând cu totul abstracţie de economie, care ar fi mulţumită cu o limbă mondială unitară.

Însă cine vrea să se pună mereu sub semnul întrebării trebuie şi să se poată vedea în oglinda altor culturi. În acest caz poate că nu va putea să stăpânească perfect una dintre limbi, însă cel puţin nu va fi stăpânit de ea.

Nu degeaba tripla structurare a organismului social propune destatalizarea şcolii, pentru a le duce mai departe ca iniţiative cetăţeneşti. Nu ar fi aceasta piatra de temelie pentru o diversitate culturală autentică?

Fiecare om este omenirea Fraternitate în viaţa economică

Nu este globalizarea o şansă ratată? Cine se bazează pe coincidenţa pieţei, face un calcul greşit ori în privinţa sa ori în privinţa celuilalt. Cum stabilim preţuri pe baza cărora toţi să poată să trăiască?

În prezent avem situaţia paradoxală că, în ciuda supraproducţiei, oamenii mor de foame. Micii fermieri din ţările în curs de dezvoltare nu pot ţine piept concurenţei marilor producători agrari din Europa şi America, şi se trezesc în cartierele de săraci de la marginea marilor oraşe. Desfiinţarea tuturor subvenţiilor şi vămilor nu ar face decât să mute problema. Unele ţări emergente, care au acceptat acest lucru, au plătit cu preţul industriei.

Mai bine le merge micilor producători agricoli care pot participa la Fair Trade şi care nu trebuie să mai depindă de guvernul lor. Se poate vorbi în acest sens de o economie bazată pe cooperare, care este pe cale să desfiinţeze economia de piaţă oarbă.

Inspirată de tripla structurare a organismului social, compania Sekem încearcă să găsească chiar în propria ţară – Egipt – o piaţă de desfacere pentru Fair Trade. Iar în Europa iniţiativa Regiofair adresează aceeaşi dorinţă fermierilor autohtoni.

Fiecare om este un cetăţean Egalitate în viaţa juridică

Democraţia nu a abolit sclavagismul degeaba. Însă cine îşi vinde compania sau acţiunile, vinde oameni. Cum lăsăm capitalul să circule astfel încât nu oamenii, ci munca să fie raţionalizată?

Naţionalizările paralizează iniţiativa economică, iar privatizările paralizează responsabilitatea socială. Tot mai mulţi antreprenori cu orientare socială, care s-au confruntat cu tripla structurare a organismului social, găsesc o ieşire din această dilemă.

Ei vor să păstreze libertatea în ceea ce priveşte investiţiile, însă nu doresc ca mai târziu firma lor să intre pe mâna unor investitori care sacrifică totul de dragul creşterii profiturilor. De asemenea, ei nu vor ca copiii lor, care nu au competenţa necesară, să tragă firma în jos. În loc ca atunci când nu pot lucra mai departe, să vândă sau să lase moştenire firma, ei stabilesc un succesor corespunzător şi transferă firma unei fundaţii.

Astfel de întreprinzători acţionează dintr-o conştiinţă socială, aşa cum în trecut unii proprietari de sclavi îşi eliberau sclavii. Democraţia noastră se află însă în faţa misiunii de a desfiinţa posibilitatea ca firmele să poată fi vândute, aşa cum pe vremuri a abolit sclavia. Este posibil ca din această cauză, unii să aibă mult de pierdut. Şi mai mult vor pierde aceia care sunt de părere că pot să continue să existe, împotriva unor astfel de firme care nu pot fi vândute.

Fiecare om este o punte Cooperarea extremelor

Aşadar, fiecare om este în acelaşi timp o minoritate, un cetăţean şi un reprezentant al întregii omeniri. Instituţiile sociale trebuie însă construite mai simplu. Societatea va deveni mai umană abia prin cooperarea instituţiilor sociale, atunci când acestea încep să se întregească reciproc în mod real, fără a încerca să se constrângă reciproc.

Cine este însă garantul faptului că instituţiile sociale, cu unilateralitatea lor, nu se îndepărtează una de cealaltă? Nimeni în afară de omul însuşi. El este cel care construieşte punţile. El nu este numai cetăţean al statului, el este de asemenea activ în cultură şi economie. Omul este unitatea societăţii. Şi cu cât creează mai mult, cu atât mai bine.

Autor: Sylvain Coiplet
Traducere: Mihail Avramescu

Spenden